Remarcăm deseori că atunci când plecăm în vacanță ne certăm cu partenerul sau prietenii cu care am ales să plecăm și punem aceste conflicte pe baza tensiunii călătoriei, a stresului, a neglijenței celui de lângă noi care a omis anumite detalii etc. În fapt, orice călătorie, cu cât e mai îndepărtată cultural de mediul nostru familiar e cu atât mai stresantă, pentru că ne scoate din zona de confort. Dacă nu înțelegi limba, dacă semnalizarea stradală e alta decât cea pe care o cunoști, obiceiurile alimentare sunt total diferite iar comportamentul social ne e necunoscut, organismul nostru intră în alertă, mijloacele de autocontrol se gripează și o stare de iritare pune stăpânire pe noi, iar felul de mâncare ales de partener sau decizia unei excursii se transformă în mini-tragedii. O călătorie este o modalitate de autocunoaștere, de depășire a unor bariere auto-impuse, de spargere a unor tipare. Îmi amintesc că atunci când am vizitat Cairo, pe lângă civilizația străveche cu dovezile ei, m-a șocat gradul de sărăcie de acolo în balans cu bucuria și cheful de viață, delicatețea și umorul oamenilor. Viața acolo arăta total diferit de România, ceea ce în România se numea condiții de trai precare acolo avea altă dimensiune. O vacanță petrecută pe o insulă sau pe un vas de croazieră poate genera o stare de iritare venită din senzația de captivitate, de neputință de a evada, la fel cum o excursie în propria țară, unde, aparent, ești în confort, poate da naștere la o stare tensionată datorită contactului cu oameni necunoscuți, cu alte bagaje culturale. Soluția pentru a nu transforma vacanța într-o amintire neplăcută și de a înțelege lecțiile pe care ea ni le aduce este decuplarea de la starea de alertă perpetuă, de la controlul exagerat asupra fiecărui detaliu, savurarea micilor întâmplări și a întâlnirilor pe care această vacanță le prilejuiește, privitul cu curiozitate și respect a detaliilor și particularităților zonei vizitate. Vacanța este, până la urmă și un exercițiu de toleranță, cu fricile noastre și ale celor din jur, cu obiceiurile altor culturi, cu alte moduri în care viața funcționează, fie că suntem de acord cu ele sau nu. Dacă pornim de la ideea că știm totul, că nimic nu poate să ne surprindă, că vrem să controlăm fiecare lucru în detaliu nu vom avea parte de acea deschidere de oportunități pe care orice evadare ne-o poate aduce. O vacanță, dacă e tratată corect, ne va încărca cu energie tocmai pentru că vom lăsa să se relaxeze acele mecanisme de control pe care le exercităm în viața profesională în fiecare zi, ne vom lăsa surprinși și fermecați de frumusețea locurilor alese, de diversitatea umană, de bucuria de a petrece timp cu cei care ne sunt dragi.
Casa povestașului 