Din start o să spun că am făcut voluntariat, cred în forța lui, cred în puterea de moblizare fără miză materială, doar din dorința de a face bine, de a dărui din ce ai primit, de a împărtăși.
Înțeleg voluntariatul ca alăturarea la o cauză, la un demers bine definit, în care munca ta contează alături de a celorlalți, un efort în care toată lumea e egală și responsabilă, pentru că a fi voluntar nu înseamnă a contribui doar în zilele în care ai chef, lăsându-i baltă pe ceilalți în zilele în care nu ai.
Despre internship, la fel, o părere bună când își respectă menirea: aceea de a te califica la locul de muncă, de a munci retribuit puțin sau deloc în schimbul experieței căpătate de la profesioniști, a practicii și expunerii, ceea e îți va da ocazia să performezi mai bine într-un job în viitor.
M-am uitat mult pe oferte de joburi în ultimele săptămâni și m-am întristat văzând ce oferă unii cu titlul de voluntariat sau internship. O grămadă de site-uri care invită tinerii să ”își facă un nume” scriind gratis articole pentru acele site-uri. Nu ai nimic de învățat, nu te îndrumă nimeni cu nimic, e o acumulare cantitativă de conținut pentru o afacere privată care, dacă livrează constant informații de calitate capitalizează și vinde reclame pe muncă gratuită. Nu, nu îți faci un nume, pentru că adunătura de articole generează doar trafic, aduce bani celor dețin site-ul, nu îți ridică ție statuie.
O altă formă de exploatare, tot cu titlul de oportunitate, e cea în care se solicita un test practic de angajare: se dă produsul cutare, fă un plan de comunicare pentru rețelele sociale pentru el pe durata unei săptămâni, un text de blog care să explice beneficiile produsului, o propunere de ad-uri (cu obiective de campanie și exemple). Practic fă gratis o campanie pe care eu o să o preiau iar ție o să-ți zic ca nu te-ai calificat, iar la următorul produs mai fac o recrutare și uite-așa am de unde alege, fac bani pe spinarea ta dându-ți senzația că tu aplici la un job.
La fel cum echipa minunaților voluntari care a răspuns la telefoul DSP celor 70000 de persoane care au sunat pe timpul pandemiei (un orașel întreg, aproape), a fost invitată să facă, la închiderea sediului pus la dispoziție de un privat inimos, ”voluntariat” alături de oamenii plătiți ai DSP. Adică să facă aceeași muncă alături de oameni salarizați pentru asta.
E trist și revoltător, drept pentru care sfatul meu, înainte de a da curs unei ”oportunități” care agită vorbe mari ca entuziasm, echipă tânără, mediu de lucru plăcut etc e să vă întrebați dacă și ce are de câștigat așa-zisul angajator față de ceea ce aveți voi de câștigat din această colaborare.
Casa povestașului 