”Aleargă pe trenul în mişcare către coada lui. Oricât se grăbeşte, pare că stă pe loc. Îşi concentrează atenţia pe spinarea de metal de sub el şi forţează ritmul. Trenul se încolăceşte brusc. Cade în vârtej. În strânsoarea unui şarpe de oţel care-şi înghite coada. E aruncat cu putere în sus. Se roteşte ca un acrobat printre ciorchini de stele. Şi după fiecare galaxie se întâlneşte cu sine.”
***
CX : 3AM-detașare, care este recomandarea?
Computer: U1P1/ 19-12.
CX tastă codul, dar pentru că era ușor mahmur, scrise: U1P1/ 20-19.
***
Gregory se trezi agitat. Nu-și amintea ce visase dar noaptea îl obosise peste măsură. Își întinse corpul în lumina blândului septembrie care se furișa printre perdele, căscă pe dinăuntru și dădu să se ridice. Îl miră ușurința corpului lui, asta ar fi fost o stare normală dacă ar fi fost odihnit, dar acum nu era cazul. Coborî din pat și dădu să-și vâre picioarele- n papucii de casă, dar parcă nu avea picioare, papucii zăceau inerți lângă revista de benzi desenate aruncată lângă pat. Corpul lui era suav de ușor, ciudat de confortabil.
Confuz, o tuli spre baie și se repezi la oglindă. Uau! Se rezemă de chiuvetă, își clăti fața cu multă apă rece și privi înapoi.
Fața lui de cal, de care râdeau toți căpătase niște fălci puternice, ar fi trebuit să mestece gumă milenii ca să le dobândească, ochii blegi, cu gene scurte și decolorate deveniseră mari, conturați, cu o sticlire ca o lamă de cuțit, iar părul rar și scămoșat se ondula frumos pe lângă cap.
Până și pielea căpătase altă culoare, cenușiul acela de nopți pierdute, cu pungi sub ochi se estompase parcă sub un soi de fard luminos.
Ce naiba, gândi și se pipăi pe bucăți, trase un picior în perete și icni scurt, nu, nu visa, era un Jason Momoa blond și fără barbă, dar asta se putea aranja, dacă așa arăta ansamblul probabil că pufii ăia răzleți și penibili pe care îi rădea în fiecare dimineață, lăsați să crească, ar fi produs în final faimoasa podoabă.
Să-mi fut una, nu-i rău deloc își zise și cum era un om simplu, care nu-și punea mari probleme, intră la duș. Corpul lui respecta algoritmul feței, mușchi lucrați, brațe de oțel. Se spălă cu o reală plăcere, mișcând lufa săpunită pe pătrățelele abdomenului, pe funiile mușchilor picioarelor.
Sexul, băi! Răsuflă ușurat, era la locul lui, păstrând proporția.
Chiui scurt, începu să fredoneze și să se bâțâie în cădița dușului. Na-ți-o bună, avea și voce!
Viața începe la 40 de ani, își zise și respectul lui de sine, până ieri cât o nucă se expandă instantaneu.
Să-l ia naiba pe agentul de pariuri pentru care lucra, cu fizicul lui avea șansa să se angajeze cel puțin ca bodyguard la un cazinou și, cine știe, poate va veni o carieră în film. În general să-i ia naiba pe toți, de la tac-su care-i zicea mereu că e un prăpădit care toacă banii familiei până la colegii lui imbecili care-l luau în tărbacă de câte ori aveau ocazia.
Se uită din nou la zeul din oglindă și și-i imagină scurt pe toți cei pe care îi va zdrobi uluitoarea lui frumusețe.
Singurele ființe peste care nu va călca erau maică-sa și soră-sa. Prima, mereu necăjită, asupra căreia planau toate relele ce aveau să se întâmple în Universul cunoscut și pentru care aveau să plătească ea și familia ei, cealaltă o copilă întârziată, alintată, care visa să devină actriță deși nu părea că deține vreo calitate pentru asta.
Ușa de la baie bubui strașnic și se auzi taică-su:
– Avem și noi treabă la baie, ai adormit acolo sau ce?
Ieși din duș, trase prosopul peste brâu și deschise ușa.
Taică-su, surprins, fu cât pe ce să-i ardă un pumn în nas dar rămase cu mâna în aer și dădu un pas înapoi.
– Cine…ce mă-sa, Greg, tu ești?
Îl privea pe bucăți, ansamblul era de nedigerat așa, deodată.
– Ce-ai făcut, idiotule, ce mi-ai făcut? Mi-ai pus ceva prafuri în ceai? Am murit și m-am mutat într-o lume mai bună? Ce naiba, Greg, ce dracu-i asta?
Nu avea nici un răspuns, se simțea însă al naibii de bine, așa că îi puse bătrânului o mână protectoare pe umăr și îl dădu ușor la o parte:
– E târziu, trebuie să ajung la agenție, să le zic că-i bag în mă-sa, dar să nu-i încurc.
Taică-su se așeză ușor pe vine, scurgându-se pe lângă perete, cu ochii ficși.
– Totuși, ce ai făcut, ai luat ceva, ai fost pe undeva, spune-mi, Greg, așa ceva nu se întâmplă peste noapte
– Ai să râzi, fix peste noapte s-a întâmplat, habar n-am cum, așa m-am trezit. Fug dar mă întorc repede, o să încep să-mi caut de lucru de mâine, azi e azi!
Se îmbrăcă în doi timpi și trei mișcări și o tăie repejor pe ușă, era suficient că-l țintuise pe tac-su, maică-sa era deja la cumpărături iar aia mică încă nu scosese nasul din camera ei, vom avea spectacol casnic mai încolo, acum să înceapă distracția din târg!
***
Evident că a început imediat, cu domnul Samuel, băcanul de vizavi, care nu-i răspunse la salut, nu-l recunoscuse, iar toată lumea știa că domnul Samuel nu se saluta decât cu cei cu care se cunoștea personal.
Bătrânul era destul de ferm în privința asta, era de părere că străinii, indiferent de unde veneau, indiferent de culoarea sau religia lor făceau rău cartierului, îl poluau și-i stricau bunele obiceiuri, așa că atunci când Gregory îl salutase tare, aplecându-se exagerat, bătrânul îi întorsese un dos teșit și demn.
I se rupea lui de moșul cu strabism câtă vreme, de cum dăduse cu nasul de aerul proaspăt de septembrie, fiecare ființă de sex feminin se lichefia la vederea lui!
Indiferent că treceau pe lângă el sau erau absorbite de vreo treabă, apropierea lui le scotea din tot și din toate ca un curent electric pe care-l simți în tălpi, nu trebuie să-l vezi.
Priviri de toate culorile îl asaltau, dezbrăcau, dezmierdau în feluri pe care bietul Gregory nu le bănuise vreodată. Până și Molly, iapa polițistului local se oprise în drum, ceea ce a încurcat un pic circulația.
Lucrurile au luat însă o turnură neplăcută când a ajuns la agenție. Adunătura de soioși pentru care până mai ieri fusese ciuca bătăilor a amuțit inițial la vederea lui, apoi a făcut zid gata să îl ia la bătaie pe leul frumos care venise să le ia pâinea. Atunci Bob, vechiul lui amic de barbut a strigat, ușor, malacilor, e Greg!, iar gașca s-a prăbușit în uimire.
***
În micul orășel vestea s-a împrăștiat imediat, lumea ieșea la ferestre, cei care îl cunoștea pe tălâmbul Gregory se minunau, cei care nu, se îndrăgosteau. Începură să se țeasă povești, după chipul și asemănarea celor care le inventau: fusese vrajit de nebuna care cerșea în fața Catedralei, își făcuse în secret dureroase operații estetice, nu era Gregory ci o creație a inteligenței artificiale pornind de la el.
Babele își făceau cruce dar abia după ce-l analizau bine pe după basma, femeile coapte îl priveau printre jaluzele iar tinerele îi chicoteau în față.
Orașul fierbea, toate decolteurile mari și mici ieșeau la plimbare și nu numai, s-au văzut și câțiva tineri, mai aranjați ca de obicei și, cu siguranță parfumați, plimbându-se prin fața casei lui Gregory.
Spre seară, când acesta intră pe poarta casei, devenise deja cel mai discutat și disputat subiect al orășelului care, până în seara dinainte fusese mut, scufundat în lumina de miere a începutului de septembrie și în aroma vinetelor coapte.
***
Gregory se simțea puternic. Ce de polițe avea el de plătit și cum o va face…Nu știa exact cum, dar era sigur că va fi exemplar. Va răscumpăra anii de umilințe și de rușine, îi va face pe toți să regrete că l-au desconsiderat, doar pe maică-sa și pe soră-sa le va scuti, nu erau nici ele cu mult mai breze dar nu se calificau în rândul hărțuitorilor.
Cu aceste gânduri intră pe poarta casei. În curte lume ciopor ca la priveghi, iar pentru o clipă se sperie, să nu fi pățit maică-sa ceva, slabă de înger cum o știa cine știe ce-i ajunsese la urechi…
Se liniști căci aceasta îi veni în întâmpinare imediat cu un lighean de plăcinte calde.
Dădu să protesteze vis-a-vis de adunătura din curte, dar maică-sa îl privea plat, natural, de parcă îl alăptase pe Făt-Frumos și-i șopti că e bine, a venit vremea să iasă și ei din necazuri, căci multe afaceri le fuseseră propuse ei și lui taică-su în ultimele două ore și uite-așa, câteodată, roata norocului se învârte și acesta dă peste tine pe nepusă masă.
Așa că lui Gregory, care se pusese pe înfulecat plăcinte îi fură aduse la cunoștință următoarele propuneri: finanțarea de către dezvoltatorul imobiliar al orașului a unui film cu el în rolul principal, cu cedarea a 20% din încasări din care ar fi fost reparat și acoperișul școlii, o linie de credit cu dobândă mică pentru întreaga familie dacă ar fi acceptat să recomande în exclusivitate banca, un job de prezentator meteo la stația locală de televiziune și o soție în persoana nepoatei unui baron local al alcoolului.
Până și bătrânul Samuel care nu-l recunoscuse dimineață venise cu o propunere, aprovizionarea cu alimente la jumătate de preț pentru toată familia pe termen nelimitat dacă și-ar fi pus chipul pe conservele cu suc de rosii pe care bătrânul le producea în secret într-o suburbie, afacere pe numele unei rude, pentru a evita suprataxarea.
Molfăind aluatul pe jumătate crud, căci maică-sa era bună la suflet dar împiedicată la gătit, Gregory se gândea cu uimire la cum un trup bine sculptat și un chip frumos îl făcuseră apt peste noapte pentru aceste atenții la care altfel nici nu ar fi visat. Toată foiala și agitația asta îi făceau plăcere dar, chiar dacă mintea nu îi crescuse odată cu trupul, nu putea să nu sesizeze ridicolul situației.
Iată însă că seara nu-și epuizase surprizele. Cam pe la a treia plăcintă la poartă se înființă un echipaj al unei televiziuni pentru a-i lua lui Gregory un interviu, iar la telefon se anunță, pentru a doua zi, o echipă de cercetători britanici care ardeau de nerăbdare să elucideze misterioasa transformare.
Ostenit, Gregory le spuse tuturor noapte bună, lăsă cinstita adunare în plata Domnului și se duse la culcare.
***
Zilele care au urmat s-au precipitat teribil. Interviul dat la televiziunea insistentă îl făcuse celebru, echipa de cercetători britanici plecase la fel de confuză precum venise, urmând a procesa datele colectate și a reveni cu concluziile, iar în fața casei mulțimi de gură cască se perindau ca la moaște.
Gregory nu mai putea ieși din camera lui fără riscul de a fi linșat de mulțimea iubitoare de miracole, taică-su renunțase la slujbă pentru a răspunde la telefoane și a asigura paza și protecția casei, maică-sa, dintr-o dată revigorată și încrezătoare gătea furnale de mâncare pentru diverșii investitori și jurnaliști care le călcau pragul iar soră-sa, săraca, se refugiase la o prietenă, isterizată de nebunia care îi dăduse mica viață peste cap.
Cum camera lui Gregory devenise peste noapte din dormitor salon de întâlniri și interviuri, ai lui mutaseră mobila veche în magazie și cumpăraseră pe credit mobilă nouă, în ton cu moda, din aceea care se asambla ușor acasă și avea orice aer ți-ai fi dorit, vintage, industrial, după gustul fiecăruia.
În câteva săptămâni faima lui Gregory depășise cu mult granițele micului orășel iar acum soseau de niciunde experți, geneticieni, biografi, șamani și oamen de afaceri, doritori cu toții a se atârna de povestea incredibilă a transformării unui pierde-vară amărât într-un erou.
Pentru că în asta îl transformaseră jurnalele de știri și intervurile.
Taică-su umbla țanțoș prin oraș și se apucase de o mică afacere cu obiecte personale ale lui Gregory de când era mic, te puteai lesne întreba cum putuse un puști să aibă o sută de trenulețe și mii de mașinuțe la fel, made in China, unde ar fi putut fi acestea depozitate, cum și când s-ar fi jucat cu ele, dar nimeni nu se gândea la asta. Afacerea a explodat când bătrânul a scos seria de tricouri cu chipul lui Gregory inscripționate pe spate cu sloganul” Dacă vrei, poți!”.
A fost punctul de cotitură, pentru că, din acel moment, conștient sau nu, Gregory a început să își modeleze discursul în acest fel. ”Dacă vrei, poți!” a devenit mai puternic decât ”Just do it!”, iar Gregory a devenit, pe nesimțite, un lider motivațional pentru tineretul debusolat care-l urmărea și din care, până mai ieri, făcuse parte.
Un singur ziarist local, prieten de băutură cu taică-su avusese curajul să întrebe public, la un moment dat, în ce consta eroismul unui om care se transfomase, fără voia lui și fără efort, într-o bandă desenată, un animal trist al zilelor noastre, lipsit de orice trăsătură admirabilă de caracter. Fusese aproape linșat de mulțimea de fani așa că revenise la constanta și benigna lui ocupație, alcoolul.
***
La primii fulgi de zăpadă Gregory era în pragul depresiei. Nu mai putea ieși din casă decât escortat, taică-su îl teroriza acum altfel, prin grijă și protecție, maică-sa îl îndopa cu mâncărurile ei nereușite iar soră-sa, cu care vorbea rar la telefon se dezisese de tot balamucul și se angajase într-o trupă ambulantă de circ.
De aici i-a venit și ideea, așa că într-o noapte fără lună, pe o ploaie teribilă care alungase din fața casei mulțimile isterizate, Gregory a coborât pe o funie agățată de calorifer și dus a fost.
Ani de zile nu s-a mai aflat nimic despre el, afacerile familiei au căzut în derizoriu, taică-su s-a apucat de băut iar maică-sa a murit în scurt timp de inimă rea, convinsă că nenorocirea, chiar dacă a stat o vreme ascunsă și a păcălit-o, a venit pe cai mari, așa cum bănuise ea dintotdeauna.
Ca orice știre de senzație și faima lui Gregory s-a stins, doar un jurnal de provincie a consemnat, câțiva ani mai târziu: ”miracolul Gregory a fost găsit spânzurat într-o mansardă de la malul mării”.
***
Notă de fundamentare la respingerea contestației operator CX
Având în vedere faptele și explicațiile ulterioare ale operatorului CX, referitor la contestația depusă, comisia decide:
CX a comis o eroare fatală când a efectuat operațiunea, greșind codurile și va fi retrogradat.
Multiversul e permisiv, acesta e rolul și scopul lui, dar acest tip de erori pun în primejdie buna lui funcționare.
Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă, în loc de Univers1 Pământ1 operatorul ar fi tastat Univers 860 Pământ3.
Chiar și așa, eroarea e gravă și trebuie sancționată: în loc de 1912, când ar fi putut apărea o poveste crucială, relevantă pentru locuitorii U1P1 a apărut, în 2019 acest story neverosimil și inutil.
Sigur, pentru că așa funcționează Multiversul, ambele vorbesc despre animale sentimentale.
Totuși, acest amănunt este irelevant, ca atare operatorul CX va fi mutat la secția Limericks.
Casa povestașului 