Buna cuviință e mai mult decât bunul simț, ăsta poate, cel mult să îți spună că nu e mișto să te scobești în nas. Buna cuviință e acea latură a bunei creșteri, rudă cu discreția, care nu îngăduie călcatul, nici un centimetru, în viața privată a cuiva. Avem rubedenii, prieteni, oameni buni, care ne iubesc, dar care ne trăsnesc uneori cu întrebări gen, când faci copii, când renunți la câine, ești sau nu la menopauză? Dacă nu ești partenerul meu de viață sau cel mai bun prieten, după părerea mea, întrebările astea nu se pun. Vrei să discutăm ciclul meu de ovulație, viteza spermatozoizilor partenerului mei? Cu siguranță nu. Eu te-am chestionat vreodată când si cum ți-ai adus pe lume odraslele? În general oamenii mai în vârstă au sfaturi pentru cei tineri. Greșit. O viață nu se compară cu alta. Vârsta nu e ceva care mie îmi impune. Știu oameni mai tineri ca mine mai deștepți. Buna creștere are o latură nobilă, aceea a sfatului bine țintit fără rana care poate rămâne pe viață dintr-o aserțiune spusă chefliu, la un pahar. Cuvintele sunt realități. Valorizați-le ca atare.
Casa povestașului 