TransLucid, un performance acid și, deopotrivă, tandru

imaginile apartin site-ului http://identity.education Există spectacole de râs, altele de plâns, altele de râsu-plânsu și altele, ca cel despre care voi scrie în continuare în care râzi copios și plângi cu muci, te revolți de ai vrea să iei pe cineva la bătaie, surâzi amar și, la final, îți dai seama că ai asistat la … Continuă lectura TransLucid, un performance acid și, deopotrivă, tandru

Marta

Cățelușa aproape leșinase de căldură, zăcea cu spatele lipit de gard, cu limba afară, respirând sacadat. Marta intră în casă și-i umplu un castronel cu apă, iar puiul se repezi cu toată forța, aproape dărâmând-o, lipăind frenetic până îl goli și-l rostogoli de câteva ori. O mângâie pe boticul lung, alb cu pete roșcate ca … Continuă lectura Marta

Isus și Iuda, Amos Oz

Apărut la Humanitas Fiction, eseul lui Amos Oz parcurge povestea lui Iuda în sens invers decât o descriu Evangheliile, chestionând ” trădarea” de care acesta a fost acuzat, făcând o cercetare circumstanțială, ce e drept, nu factuală, dar interesantă ca demers. Pe scurt, Oz ne spune că Iuda era un negustor bogat care nu avea … Continuă lectura Isus și Iuda, Amos Oz

Capete înfierbântate 2020

Am vazut Capete Infierbântate 2020 atunci, imediat după pandemie și m-a lovit în plex. Toate poveștile, ale celor suferinzi, ale celor care încercau să ușureze suferința, ale haterilor de serviciu, ale micilor sau marilor profitori de pe urma nenorocirii, ale celor care au suferit indirect, prin izolare, pauperitate sau stres, fanfaronada unor politicieni de carton care și-au mai … Continuă lectura Capete înfierbântate 2020

Rigoarea- între agonie și extaz

Mi-au displăcut mereu constrângerile, norma, limitele. O să fac însă o pledoarie pentru rigoare, care e punctul de plecare ale celor de mai sus, dar, dacă nu pică în automatism orb, e bună. Rigoarea, după capul meu, e antrenament, fitness și exercițiu zilnic pentru a pune în practică lucruri care adie prin mintea noastră, pentru … Continuă lectura Rigoarea- între agonie și extaz

MAMA: Nuclear

”Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă …Nu mai cunoaştem drumul către casă.Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul? Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare ?Sub talpă n-avem nici un drum ... plutim ...Vai ! Unde-i casa ? cum să nimerim ?Şi sîntem goi, şi ne cuprinde … Continuă lectura MAMA: Nuclear

Miracol. Un spațiu posibil

Mărturisesc ca genul de spectacol în care tu, spectator, ești invitat să interacționezi cu ce se petrece pe scenă m-a speriat întotdeauna, nu m-am simțit niciodată confortabil în postura celui care, poate copleșit de emoție sau de penibil e invitat să ia parte la un eveniment despre care nu știe nimic, de aceea în seara … Continuă lectura Miracol. Un spațiu posibil